Dragostea nu e uitare ci iertare…

“A intalnit-o la o petrecere. Era asa de stralucitoare ca toti baietii se uitau dupa ea, in timp ce el era asa de obisnuit ca nimeni nu-i dadea atentie.
La sfarsitul petrecerii si-a luat inima in dinti si a invitat-o la o cafea. Desi a fost surprinsa, pentru ca era politicoasa i-a acceptat invitatia. Au intrat intro cafenea foarte draguta, au comandat cafeaua…El era asa de emotionat ca nu putea sa spuna aproape nimic si nu-si gasea locul…dupa un timp, fata i-a spus ca ar vrea sa plece acasa.
Deodata, baiatul l-a chemat pe chelner si l-a rugat sa-i aduca putina sare.”Imi place sa beau cafea cu sare.”Toti l-au privit ca pe un ciudat.Baiatul a simtit ca se inroseste, dar a pus sarea in cafea si a baut.Fata l-a intrebat curioasa:”De ce ai aceasta placere?”.”Cand eram mic locuiam langa mare si-mi placea sa ma joc in apa marii, imi placea sa simt gustul marii care e acelasi cu al cafelei cu sare.Acum, de cate ori beau cafea cu sare, imi amintesc de copilarie, de orasul meu natal…imi lipseste asa de mult orasul meu, mi-e dor de parintii mei care locuiesc acolo.”In timp ce vorbea, au inceput sa-i curga lacrimile.Fata s-a emotionat foarte mult auzindu-i cuvintele spuse din adancul inimii.Un barbat care vorbeste despre dorul de casa e un om care iubeste familia, se ingrijeste de familie, este responsabil de soarta familiei…Atunci a inceput si ea sa vorbeasca, i-a povestit despre orasul ei, copilarie, familie.

Au povestit multe amandoi si asa a inceput o prietenie frumoasa.Au inceput sa se intalneasca si sa se cunoasca mai bine.Fata a vazut ca el e un om care-i indeplineste dorintele, e tolerant, are o inima buna, calda, e grijuliu.Era un om asa de bun ca fata ii simtea lipsa, ii era dor de el.Povestea lor continua ca toate povestile frumoase de dragoste – printesa se marita cu printul si traiesc fericiti pana la adanci batraneti.Si, de cate ori facea cafea, ea ii punea intotdeauna putina sare,deoarece stia ca asa-i place lui.
Au trecut anii si ei erau fericiti.Dupa vreo 40 de ani de cand erau impreuna, el i-a scris o scrisoare in care spunea:”Draga mea, te rog iarta-ma, iarta-mi minciuna vietii mele.E singura minciuna pe care ti-am spus-o – cafeaua cu sare.Iti amintesti prima noastra intalnire?Am fost asa de emotionat atunci ca, desi imi trebuia zahar, am cerut sare.Mi-a fost jena sa-mi corectez greseala, asa ca am mers mai departe.Nu m-am gandit nici un moment ca ar putea fi inceputul conversatiei noastre.Am incercat sa-ti spun adevarul de mai multe ori, dar mi-a fost asa de teama s-o fac.Iti promisesem sa nu te mint niciodata….Acum mi-e teama sa nu mor inainte de a-ti spune adevarul – nu-mi place cafeaua cu sare – ce gust neplacut are…Dar am baut toata viata cafea cu sare.De cand te-am cunoscut nu mi-a parut rau de nimic din ce am facut pentru tine.Avandu-te langa mine este cea mai mare fericire din viata mea.Daca m-as mai naste odata, tot pe tine te vreau in viata mea, chiar daca va trebui sa beau din nou cafea cu sare.”
Femeia a inceput sa planga udand scrisoarea cu lacrimile ei.
Daca ar intreba-o cineva:”Ce gust are cafeaua cu sare?”raspunsul ei ar fi:”Este dulce.”
Retineti ca dragostea nu e uitare ci iertare, nu se vede dar se simte, nu se aude, dar se asculta, nu trebuie lasata sa plece ci se pastreaza!”

sursa: internet

Sarbatori fericite!

Sarbatori cu bine tuturor! Cu iubire in suflete, liniste si stare de bine! Craciun fericit!

 

Zbor spre culmi

Un copil e o bucurie. Il faci. Te bucuri de primele zambete. Apoi incet, incet va descoperiti unul pe altul. Mama pe copil. Copilul pe mama si pe lumea in care doar ce a intrat. Incepe sa descopere primele zambete, mirosul mamei si dependenta de mama.  Incepi sa simti ca mama ca nimic din aceasta lume nu compenseaza fericirea de a fi mama, fericirea de a simti cum un pui de om te simte primordiala pentru existenta lui, pentru viata lui. Apoi primii pasi…, primele cuvinte, care iti pot aduce o fericire cum nu exista alta, pentru orice femeie. Cel putin asa imi place mie sa cred… Niciun barbat din lumea asta nu ar putea sa aduca atat fericire pe chipul si in sufletul unei femei precum un copil. Copilul acelei femei. Existenta toata se limiteaza la acel copil. Ca lui sa ii fie bine, ca el sa aiba ce trebuie, ca tu sa il pregatesti pentru toti pasii din viata lui, sa simti ca e pregatit. Sa stii ca nu il ia nimic prin surprindere, sa stii ca e in siguranta. Timpul trece. Te trezesti dintr-o data cu el mare. Parca nici nu stii cand alergai dupa el in parc… tinandu-l de manuta sa nu cada. Nu iti mai aduci aminte cand ii faceai pachetel pentru gradinita. Nu mai stii, decat vag, cand la orice semne de boala te simteai pierduta si disperata. Cand gandurile negre iti dadeau tarcoala, gandindu-te la ce e mai rau. Cu greu iti amintesti, si iti vine sa zambesti, cand venea acasa cu genunchii juliti si incercai sa il linistesti si sa il faci sa nu uite de joaca pentru asta. Si nici de curajul de a merge inainte. Iti amintesti cu drag de primele martisoare primite, de primele buchete de flori, de bujorii din obrajii ei, de incantarea din suflet. Zambesti. Ce mica era! Apoi de primele concursuri, cand emotia punea stapanire pe ea, iar pe tine, si mai si…Cand mainile ii tremurau pe clapele pianului , iar mamei sufletul. Si nu poti uita satisfactia pe care ai simtit-o la cele mai bune rezultate ale ei. Atunci cand simti ca sufletul ti-e atat de plin, incat da pe dinafara! Iti amintesti cu drag, cum de mana cu tine a fost pentru prima data intr-un club de distractie. Cum ai asistat prin ochii ei la primul sarut, la prima imbratisare. Apoi la zborul ei spre mai sus, spre culmi cat mai inalte. Emotiile de la liceu.., cele de la bac si apoi admiterea la facultate. Si cand vezi ca e printre primii, lacrimi de bucurie iti inunda obrajii. Realizezi ca un copil este o incantare. Ca, atat de multa bucurie iti poate aduce un copil, incat iti tremura sufletul ori de cate ori te gandesti la el. Realizezi ca e o durere pentru orice mama atunci cand copilul, isi ia zborul…! E durere amestecata cu satisfactie si mandrie. Mandrie multa! Si… mai realizezi ca ai ales sa fii mama pentru toata viata!

Fluturi.

Si totusi vine toamna…

Emotie de toamnă

“A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
ca or să-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai să te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o să se-nchida cu o frunza de pelin.

Si-atunci mă apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec în mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.”

Nichita Stanescu

Plans de toamna

“Bat lung peste tara
Reci ramuri de vant
Si codrul de ceara
Miroase a sfant.

Vin zile carunte…
Spre vaile moi
Se lasa marunte
Dulci neguri de oi.

Cocoare gonace
Pe-un cer pamantiu
Spre calde conace
Aceleasi cai scriu

Si-n poala zabuna
A norilor orbi
Vazduhul aduna
Sinoade de corbi.

Dezmierzi o lumina?
Se stinge… De-acum
Ti-e mana de tina,
Obrazul de fum.”

Vasile Voiculescu

Scrisoare

“Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic. As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica. As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu. Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor… Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata… N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii… Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.

Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune “te iubesc”si nu mi-as asuma, in mod rostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui “imi pare rau”, “iarta-ma”, “te rog” si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine.”

Gabriel Garcia Marquez

Minciunile

“Dar, hai, să ne spunem minciuni importante,
Dar, hai, să ne spunem minciuni şi mai mici,
Aşa cum amanţii le mint pe amante
Şi ele îi mint pe pământ pe aici.

Dar, hai, să ne spunem cu patos braşoave,
Dar, hai, să vedem cine minte mai mult,
Ascultă delirul consoanelor grave,
Cum şi eu minciunile tale le-ascult.

E foarte frumoasă, e foarte frumoasă
Minciuna aceasta pe care mi-o spui,
Aşa că, te rog, şi pe mine mă lasă
Să palavrăgesc doar ce nu-i, doar ce nu-i.

Concurs de minciuni la echipe şi solo
Şi ies campioni mincinoşii cei mari,
Dar, dragă Păcală, tu ce faci acolo?
În campionate de ce nu apari?

Se minte cum nu s-a minţit niciodată,
E multă minciună la noi pe pământ,
Sunt false recursuri şi nu-i judecată,
Balanţa cea veche-a dreptăţii s-a frânt.

Dar, hai, să minţim fără nici o ruşine,
Dar, hai, să minţim în direct şi-n răspăr,
Că poate prin rău vom ajunge la bine,
Minciuna supremă va fi adevăr.”

Adrian Paunescu

 

Timpul

“Crezi ca as fi crezut? As fi stiut ca din vise rostogolite pe scarile vietii voi naste nazuite cu chip de negare si renastere acerba?

Am lasat clipele sa astearna timpul si ceata uitarii sa cuprinda marea de iluzii. Ti-am dat comoara sufletului meu, deschis ca o floare ce in prag de primavara infloreste petala…, cu petala… Am stiut, am crezut … cand zambetul tau larg ma intampina, ca deschiderea lui iti va hrani floarea universului. Ti-am pus in palme greutatea visurilor mele. Ti s-au parut usoare. Chiar te-am averizat…!Dar mi-ai aratat puterea din ele. Brusc indoiala mi-a disparut,  iar teama s-a pitit usor in coltul de frica al sufletului meu. Semintele de vreme incoltesc intre noi, iar greutatea visurilor a ramas sa imi apese pe fluturi de gand… In coltul de frica rasare si creste o teama: Sa nu ma uiti.”

Sunt un om viu

“Sunt un om viu.
Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin.
Abia am timp să mă mir că exist, dar
mă bucur totdeauna că sunt.

Nu mă realizez deplin niciodată,
pentru că
am o idee din ce în ce mai bună
despre viaţă.

Mă cutremură diferenţa dintre mine
şi firul ierbii,
dintre mine şi lei,
dintre mine şi insulele de lumină
ale stelelor.
Dintre mine şi numere,
bunăoară între mine şi 2, între mine şi 3.

Am şi-un defect un păcat:
iau în serios iarba,
iau în serios leii,
mişcările aproape perfecte ale cerului.
Şi-o rană întâmplătoare la mână
mă face să văd prin ea,
ca printr-un ochean,
durerile lumii, războaiele.

Dintr-o astfel de întâmplare
mi s-a tras marea înţelegere
pe care-o am pentru Ulise – şi
bărbatului cu chip ursuz, Dante Alighieri.

Cu greu mi-aş putea imagina
un pământ pustiu, rotindu-se
în jurul soarelui…
(Poate şi fiindcă există pe lume
astfel de versuri.)

Îmi olace să râd, deşi
râd rar, având mereu câte o treabă,
ori călătorind cu o plută, la nesfârşit,
pe oceanul oval al fantaziei.

E un spectacol de neuitat acela
de-a şti,
de-a descoperi
harta universului în expansiune,
în timp ce-ţi priveşti
o fotografie din copilărie!

E un trup al tău vechi,
pe care l-ai rătăcit
şi nici măcar un anunţ, dat
cu litere groase,
nu-ţi pferă vreo şansă
să-l mai regăseşti.

Îmi desfac papirusul vieţii
plin de hieroglife,
şi ceea ce pot comunica
acum, aici,
după o descifrare anevoioasă,
dar nu lipăsită de satisfacţii,
e un poem închinat păcii,
ce are, pe scurt, următorul cuprins:

Nu vreau,
când îmi ridic tâmpla din perne,
să se lungească-n urma mea pe paturi
moartea,
şi-n fiece cuvânt ţâşnind spre mine,
peşti putrezi să-mi arunce, ca-ntr-un râu
oprit.

Nici după fiecare pas,
în golul dinapoia mea rămas,
nu vreau
să urce moartea-n sus, asemeni
unei coloane de mercur,
bolţi de infern proptind deasupra-mi…

Dar curcubeul negru-al ei, de alge,
de-ar bate-n tinereţia mea s-ar sparge.

E o fertilitate nemaipomenită
în pământ şi-n pietre şi în schelării,
magnetic, timpul, clipită cu clipită,
gândurile mi le-nalţă
ca pe nişte trupuri vii.

E o fertilitate nemaipomenită
în pământ şi-n pietre şi în schelării.
Umbra de mi-aş ţine-o doar o clipă pironită,
s-ar şi umple de ferigi, de bălării!

Doar chipul tău prelung iubito,
lasă-l aşa cum este, răzimat
între două bătăi ale inimii mele,
ca între Tigru
şi Eufrat.”

Nichita Stanescu

Femeia de 40 de ani, in ochii unui barbat adevarat

 ”Pe măsura ce înaintez în vârstă, apreciez cel mai mult femeile trecute de 40 de ani.

O femeie trecută de 40 de ani nu te va trezi niciodată la miezul nopţii să te întrebe la ce te gândeşti. Ei nu-i pasă la ce te gândeşti.

Dacă o femeie trecută de 40 nu vrea să urmărească un meci, nu stă prin preajmă miorlăindu-se. Face ceva ce chiar îşi doreşte să facă. Şi de obicei e vorba de ceva mult mai interesant.

O femeie trecută de 40 se cunoaşte suficient pe ea însăşi ca să fie sigură de cine este, ce este, ce vrea şi de la cine. Sunt puţine femei trecute de 40 cărora le pasă de ce-ai putea gândi despre ele sau despre ce fac.

Femeile trecute de 40 au o mare demnitate. Rareori se apucă să ţipe la tine la operă sau în mijlocul unui restaurant foarte scump. Desigur, dacă o meriţi, nu ezită să tragă în tine.

Femeile trecute de 40 de ani sunt generoase cu laudele, deseori nemeritate. Ele ştiu cum e să nu fii apreciat.

O femeie peste 40 are încredere să te prezinte prietenelor ei. Una mai tânără cuplată cu un bărbat îşi ignoră deseori chiar şi cele mai bune prietene pentru că nu are încredere să le aducă în preajma lui. Celor peste 40 nu le prea pasă dacă eşti atras de prietenele ei pentru că ştie că ele nu o vor trăda.

Femeile devin medium pe măsură ce îmbătranesc. Niciodată nu trebuie să-ţi mărtusiseşti păcatele unei femei peste 40. Ele ştiu întotdeauna.

O femeie trecută de 40 arată bine purtând un ruj roşu strălucitor. Asta nu e valabilă şi pentru una mai tânără. Odată ce a trecut de un rid sau două, o femeie peste 40 este de departe mai sexy decât omoloaga sa mai tânără.

Femeile de peste 40 de ani sunt deschise şi oneste. Ele îţi vor spune imediat dacă eşti un ticălos sau te porţi ca un ticălos. Niciodată nu trebuie să te întrebi cam pe unde te situezi în relaţia cu ele.

Da, preţuim femeile trecute de 40 de ani pentru o mulţime de motive. Din păcate, nu e reciproc. Pentru fiecare femeie uluitoare, inteligentă şi fierbinte, trecută de 40 de ani, există o relicvă cu chelie şi burtă în pantaloni galbeni, făcându-se de râs alături de o chelneriţă în vârstă de 22 de ani.”

 (Andy Rooney – CBS)